Revista Atheneum

Bizantinii considerau atât  cuvântul  cât și imaginea ca fiind  două limbaje egale care puteau să exprime deopotrivă un unic mesaj. Pentru ei pictura era  ca un discurs mut ce vorbea de pe pereți, căci eleniștii erau conștienți că fiecare  limbaj se adresa unor simțuri diferite. Reversibilitatea și perfecta analogie a celor două limbaje se datorează faptului omul e dependent de simțuri și percepțiile pot deveni inteligibile doar prin mijlocirea simbolurilor – fie prin carte fie prin reprezentare iconografică. Iconoclaștii proclamau...Read more

”Bhagavad-gita” este un poem filozofic țesut pe tema unui episod din marea epopee Mahabharata, din cartea a VI-a, capitolele 25-42 și este atribuit  lui Viasa, autorul întregii epopei. Eroul principal al epopei este Arjuna, unul dintre cei cinci fii ai regelui Panda. El are un rol esențial în lupta dintre cele două familii: cea   a regelui Panda și cea a regelui Dhrtarastra care le-a uzurpat puterea. Întregul text se referă la dialogul pe care Arjuna îl poartă cu zeul Krișna, sub forma lui umană, care s-a alăturat...Read more

 La marginea satului Căţelu se aciuase de-o bucată de vreme o familie tare săracă. Venise de nu se ştie unde c-o cotigă la care era înjugată o junică, cu câteva bulendre şi câteva tingiri puse peste un braţ de paie. Lumea din sat le zicea „alde Pulihoi”, nume care probabil era interpretarea celui de Polevoi. Şi avea Pulihoi un băiat pe care-l chema Mizdrache şi-o fată Tasica. Un creştin care avea o bucată de pământ la marginea satului şi pe care o ţinea mai mult pârloagă, că mare lucru nu reuşea să adune de răul hoţilor, şi-a făcut o...Read more

Dinspre Răsărit, noaptea pâcloasă se rostogolea învăluind codrii abia bănuiţi în depărtare. Munţii ce se ridicau în față își pierduseră vechile forme, netezindu-se. Acum, păreau doar o masă de vălătuci care se înălța fantomatic înspre primele stele ce se aprindeau pe cerul întunecat. Spre apus, în spatele norilor joşi, mai scunzi decât piscul pe care îmi odihneam aripile, era o mare de sânge în care soarele deja se înecase. Umbra norilor făcea ca pădurile să se topească fără formă în masa întunecată, ca o sepie pe fundul unui...Read more