Cartea "El cartero nunca más llama dos veces" o "Sueños ... sueños ... sueños" / "Poştaşul nu mai sună de două ori" sau "Visuri… visuri… visuri…" a scriitoarei Dr. Cornelia Păun Heinzel apreciată în revistele de literatură spaniole de prestigiu din Spa

Submitted by Cornelia Păun on 10/17/2015 - 15:30.

Cartea "El cartero nunca más llama dos veces" o "Sueños ... sueños ... sueños" / "Poştaşul nu mai sună de două ori" sau "Visuri… visuri… visuri…" a scriitoarei Dr. Cornelia Păun Heinzel apreciată în revistele de literatură spaniole de prestigiu din Spania şi ţările Americii Latine, U.S.A, Canada, Germania, Suedia de personalităţi reprezentative

Volumul bilingv româno-spaniol de proză scurtă cu titlul "El cartero nunca más llama dos veces" sau „Sueños...sueños...sueños..." al scriitoarei Dr. Cornelia Păun Heinzel - „Escritora Cornelia Păun, poeta de fama y prestigio internacional„ cum este considerată de personalităţi reprezentative spaniole şi din America Latină, în revistele de literatură de prestigiu din aceste ţări - a fost publicat recent, fiind prezentat în publicaţiile de elită din literatura spaniolă, de către scriitori spanioli care sunt în acelaşi timp şi directori ai acestor publicaţii, preşedinţi ai Asociaţiei Scriitorilor sau şefi ai presei din ţări ale Americii Latine.

Cartea are prologul realizat de faimosul scriitor şi editor spaniol Juan Antonio Pellicer Nicolás, preşedinte al Asociaţiei Scriitorilor din Murcia 2011-2012 şi membru al Asociaţiei Scriitorilor din Spania şi de poetul şi editorul spaniol Fernando Sabido Sánchez iar postfaţa de scriitorul şi redactorul din Suedia, Emanuel Stoica şi de romancierul Dan Costinaş şi conţine treisprezece povestiri. Ilustraţiile au fost efectuate de Maria Serena Diaconescu şi Maria Dima. Traducerile de înaltă clasă sunt realizate de Juan Antonio Pellicer Nicolás şi Jero Crespi, de doamna Diplomat Luminiţa Penciu, de la Ambasadă Dan Costinaş şi Mihaela Băzăvan, de renumitul regizor, scriitor, dramaturg, actorul de teatru, film şi televiziune spaniol Alfredo Cernuda.

Aprecieri şi comentarii ale povestirilor scriitoarei Cornelia Păun au făcut: Dr. Joel F. Reyes Perey, poet şi medic, Mexic, scritoarea Maria Sanchez Fernández şi editorul, poetul José Antonio Hervás, Spania, Giovanny Riquelme, poet şi inginer, Chile,AT editor, director revistă USA, poetul Mihai Horga etc.

Scriitoarea Dr. Cornelia Păun Heinzel a publicat fiind colaboratoare în reviste de literatură spaniole din Spania şi din America Latină - Columbia, Chile, El Salvador, franceze din Franţa şi Malaezia, din U.S.A, Canada, Germania, Irlanda, Australia, Noua Zeelandă, India, Islanda, Estonia şi România.

PROLOG

Juan A. Pellicer Nicolás, poeta, escritora, editor,

Presidente de la Asociación de Escritores de Murcia. (AERMU) 2011-2012

Miembro de la Asociación Colegial de Escritores de España (A.C.E):

Las propuestas narrativas de la autora tienen una característica común cual es la de dar una visión concisa, profunda e intensa de la realidad. Una realidad que la autora describe de manera elegante y pormenorizada, sumiendo al lector en el imaginario necesario para comprender de manera “casi real” la acción o trama de sus textos.

Otra de las características que se desprende de su lectura es el grado de conocimiento que se deduce tiene sobre aquello que pretende trasmitir, ello juega en beneficio del lector ya que en ningún momento este se siente perdido en mitad de textos, antes al contrario, la autora “atrapa” al lector desde la primera línea de relato, lo cual es muy de agradecer logrando de manera sencilla, lo cuál no es nada fácil, captar la atención del lector.

En las propuestas leídas: “El shock”, “Universidad-Cuerpo Y”, “Entre dos mundos” y “El amor de Cernauti”, sigue la estructura clásica del relato/cuento: “trama, nudo y desenlace”, logrando contextualizar y recrear escenas verosímiles cargadas de coherencia, sabiendo hacer a modo de sutíl prólogo en uno de ellos, un guiño a los clásicos (V. Hugo y Dante, en sus infiernos terrenales) “las dudas ante la inminente compra de una vivienda”, “los miedos (externos e internos) a los que se tiene que ir enfrentado el hombre”, etc. Es por ello que la propuesta narrativa va logrando acaparar la atención del lector quien, ávido de conocer más, va – de alguna manera- formando parte del relato en tanto en cuanto va re-conociendo a sus personajes, o mejor aún, va viendo en ellos una prolongación de si mismo.

Otras características de la obra de Paún que la hacen especialmente atractiva son: la intensidad de sus textos, ricos en matices y figuras metafóricas: “… mi mirada busca con avidez ansiosa este abismo del paraíso de las intersecciones entre las delicadas arcadas elípticas, con las maravillosas vías parabólicas, de las frágiles columnas hiperbólicas sobre las cuales dominan, de un lugar a otro, esferas perfectas… “(extraído del relato El Shock) y la tensión, antes citada, capaz de lograr el interés del lector consiguiendo casi aislarlo de su micro mundo.

El éxito, entendiendo por tal la aceptación y valoración positiva del lector, de todo relato -como de alguna manera viene a decir Cortázar- radica en que debe ser antes vivido, sentido e interiorizado por el propio autor. Es él quién hace o debe hacer o convertir las cosas ordinarias en aventuras extraordinarias capaces de abstraer la atención de los lectores. Ahí radica la notoriedad y el atractivo literario de estas propuestas.

“ El Shock“ : La autora sumerge al lector en el siempre farragoso mundo que supone la adquisición de una vivienda. Con una trama sencilla, la autora va desgranando los entresijos de la operación.

Desde el inicio de la narración la autora contextualiza la escena sabiamente y para ello no duda en recurrir a los grandes del género: V. Hugo y Dante, citando los mundos a los que el hombre, sin conocer, se va enfrentando a la vez que convirtiendo en presa y victima de todos ellos.

En “El Shock“ la autora sabe “dibujar” los infiernos terrenales de los que el hombre no puede escapar. Los infiernos terrenales que nos atrapan física y emocionalmente.

En definitiva, un magnifico relato, con el suspense propio de la escena que de manera brillante califica la autora como “color gris” en su propia trama.

“Universidad-Cuerpo Y“ : La autora narra la trágica vivencia de Camelia en su primera experiencia de una excursión a la montaña acompañada de unos amigos.

La protagonista, lejos de “ampararse” en el miedo, propio por otra parte dada la inexperiencia, busca razones para hacer de la dureza de la prueba algo realmente positivo.

Queda patente el amor y la sensibilidad del trato hacía su madre y la fortaleza de sus ideas frente a la “seguramente apetecible” proposición del médico la noche anterior al accidente.

“Entre dos mundos“ : En este relato, la protagonista vive los momentos entrelazando “realidades”. Camelia tiene una vida interior grande y rica en experiencias y conocimientos de la que se siente orgullosa; pero esa misma fuerza moral e intelectual también tiene su lado negativo, por ejemplo el llevado al plano de la amistad con otras chicas. Su experiencia le había demostrado la envidia que generaba, lo que felizmente para nuestra protagonista deja de ser así cuando conoció a Joana descubriendo que la palabra envidia se había cambiando por la de admiración.

Camelia entra en la “revolución” sumida en el pensamiento y la confirmación que todas las personas inteligentes que conocía, también lo eran buenas y generosas.

“El amor de Cernauti“ : Una bellísima historia de amor la de Elisa y Nicolás, donde el lector disfrutará con la maravillosa aptitud y actitud descriptiva de la autora.

A destacar el realismo narrativo con que la autora va relatando las vivencias de las personas.

Sus protagonistas, dos mundos amantes de la cultura y la belleza que quedan unidos definitivamente para siempre quizá por el lenguaje misterioso que supieron “inventar” para si; ese lenguaje del silencio que unió sus almas y sus corazones.

Fernando Sabido Sánchez – Poeta, Editor de diversas antologías poéticas, Pintor, España: Ante nuestros ojos el libro de relatos de Cornelia Paun, un mosaico de impactantes narraciones de fuerte tensión y angustia. Consigue que el lector viva las situaciones, como si en realidad fuera protagonista, son relatos crudos en los que comprobamos que es imposible romper con nuestro destino.

La voz de Cornelia construye pasado y presente de un entorno que le es familiar, los difíciles años del siglo pasado que desembocan sin ausencia de continuidad, en la terrible crisis política y económica actual, vividos por personajes que sobreviven con dificultad, en un ambiente no exento de esperanza, sin la cual, sería imposible construir un futuro.

“EL SHOCK“, nos sumerge en un tema de gran actualidad que podría suceder en cualquier país del Centro o Sur de Europa, donde la crisis ha golpeado brutalmente a las capas más vulnerables de la población, los bancos han expulsado de sus viviendas a miles de ciudadanos y conseguir una vivienda digna, es poco menos que imposible, lo que conlleva la aparición de mafias carente de sentimientos que se aprovechan de los desfavorecidos, hasta las últimas consecuencias.

“El Shock“ es un gran trabajo literario, mantiene el clímax a lo largo de todo el texto y los personajes se ven obligados a luchar por una causa, aún a sabiendas del peligro que supone para sus propias vidas.

“Amor de Cernăuţi”, relato que mezcla dos grandes dramas de la humanidad, con el amor. La emigración obligada para muchos ciudadanos golpeados por la crisis de sus países, los lleva a empezar una nueva vida lejos de su entorno familiar y social en circunstancias difíciles, y una vez se adaptan a la nueva situación, en este caso a través del amor y una nueva familia, aparece un nuevo drama, la guerra, terrible siempre por sus consecuencias, el amor que se cruza con la muerte y el dolor, situaciones descritas con una gran técnica literaria por la autora.

En definitiva, un libro de relatos en los que la autora, lejos de caer en la redención, ni en la condena moralista de sus personajes, elabora relatos bien escritos de trama interesante y personajes creíbles.

Comentarios a los textos de Cornelia Păun Heinzel

Dr. Joel F. Reyes Perez, poeta y médico, Mexico : He leído con interés su obra de relatos que usted amablemente me envió. Es un interesante conjunto de relatos de agradable narrativa ,y que muestra un desarrollo que mantiene el interés en la lectura, logra expresar mensajes claros y se dirige con sencillez a un lector. Cuenta con un estilo expositivo ágil y que bien permite entender los significados del núcleo del tema. Me permito felicitarle por su obra, y le quedo agradecido por permitirme manifestarle mis consideraciones. “

“Interesante y especial es su escrito, con reflexiones y conceptos profundos expresados claramente en suaves y cuidados versos. Un gusto es seguir sus publicaciones “

Giovanny Riquelme poeta y ingeniero civil, Chile : „en los relatos se aprecia el módulo de exposición de la realidad que se presenta en ellos, marcados por los desenlaces que nos hacen pensar en la vida y como los hechos ocurren sin saber los destinos de cada uno„

Maria Sanchez Fernández, escritora, España : „Amor de Cernauti” es un cuento de tantos que se han escrito basados en la segunda guerra mundial y sus repercusiones en la vida de las familias. El tema es bonito y un tanto inocente y “dulzón”...

Mihai Horga, poeta - en Revista "Único": " L'autora de estes cuentos pavorosos - El Shock- trata y consigue mantener vivo nuestro interes, mostrando un verdadero talento, dosificando el misterio poco a poco hasta el final inefable, injusto.
"El amor de Cernauti" es " una dolorosa odisea , escrita con mucha vocacion- es decir, talento ... Lei sin interrupcion.L' autora ofrece a sus lectores, una lectura ingenua, objetiva, fresca ... José Antonio Hervás, poeta, editor, profesor de física, España: „Escritora Cornelia Paun , poeta de fama y prestigio internacional nos dedica esta selección de textos de su obra literaria.”

„El Shock es un relato que se lee desde el principio con una verdadera atención subyugado por las descripciones arquitectonicamente decadentes de Bucarest para terminar en un episodio desgarrador. Del otro relato, "Amor de Cernuati" , es sencillamente fascinante como describe el ambiente de esa ciudad.

José Antonio Hervás, poeta, profesor, editor España: “Esta biografía corresponde a la escritora Cornelia Păun, poeta de fama y prestigio internacional que nos dedica esta selección de textos de su obra literaria“ en REVISTA DE LITERATURA rELATOS, POEMAS, NOVELAS - ESPAÑA

Dr. Cornelia Păun con el seudónimo de Cornelia Heinzel - nombre de su abuela materna - es una escritora rumana, poeta, profesora y Doctora en Robótica industrial.

Actividad literaria: Dr. Cornelia Păun debutó como escritora en "ASYMETRIA", en Francia, una revista de crítica y de creación. Y como poeta, en "AGERO STUTTGART" en Alemania, una revista de la información cultural, y en la Agencia de Prensa Nürenberg. Es miembro del "POETAS DEL MUNDO" y del de la Prensa Transatlántico Washington, edita "ANTHOLOGIEMULTILINGUA".

Păun Cornelia ha publicado como colaboratora en los Estados Unidos: revista "CLIPA", "GÂNDACUL DE COLORADO”, en Canadá “OBSERVATORUL” TORONTO, en "ATHENEUM" - revista Canadiense, en la revista "THE ALTERNATIVE" de Estados Unidos y Canadá, en la revista internacional "StarPress" rumano-Canadiense-Americana, REVISTA "RADIOMETAFORA" MONTREAL, en Nueva Zelanda: "Páginas Rumanas en Nueva Zelanda", en Malaysia: en la revista "PANTUN SAYANG", en Irlanda en la revista "ONYX" Dublín, en Francia, en las siguientes revistas: "LE CAPITAL DES MOTS, revista literaria de poesía contemporánea. FRANCE REVUE FRANCOPHONE PANTOUNS - "LETTRES DE MALAISIE", "L'AUTOBUS'", WIKIPOEMES-France, "Poesía contemporánea", "La antología de poemas de amor francófonos", POEMHUNTER TREASURE ISLANDE, en revista NEWS4DIASPORA y en "Las armonías de las culturas" revista de la creación y la actitud cultural, "REVISTA "SINGUR" – "UNIQUE", Revista de cultura, civilización y actitud moral, "MELIDONIUM", revista de cultura, arte, tradición, fe, historia, educación, "SLOVA CRESTINA", revista de cultura "OMNISCOP" , revista de cultura universala "EL REINO DE LA PALABRA", revista de cultura universala "LA ESFERA EONICA", REVISTA INTERNACIONAL "CONFLUENTE LITERARE", AUSTRALIA, revista "PROLITERA" y "LES TRIBULACIONES D’ERIC DUBOIS", France, en Estonia "E-stories" Talinn, en España, en REVISTA DIGITAL "LETRAS DE PARNASO", en "ESTEPONAVIVA Narrativa-Poesía, COSTA DEL SOL, EN REVISTA DE RELATOS POEMAS Y NOVELAS "REPOELAS", en "MATEMATICAS Y POESIA", Poesía Extranjera en Español España , en REVISTA INTERNACIONAL DE CRITERIO ACTUAL "RED Y ACCION" COLOMBIA, POETAS DEL MUNDO CHILE, “PALABRAS MÁS” BOLIVIA, "ODISEU EN EL EREBO" – POEMAS , ENSAYOS, TEATRO, RESENAS, CRITICA LITERARIA EL SALVADOR, LABERINTO DE TOROGOZ – TIERRA DE CUSCATLÁN, . DIVAN DEL ESCRIBA, VATE A LA ANTIGUA, EL CINESCOPIO, LE CHASSEUR ABSTRAIT, LABERINTO DE LLUVIA España, STARMEDIA AMERICA LATINA, POEMATRIX, POEMAS DEL ALMA, LATINO POEMAS, SOYPOETA, METAPOESIA, Poesia en català, “PANFLETO NEGRO” Revista literaria con textos, fotos, críticas de cine, música y libros, VENEZUELA, POESIA RED FEDERAL ARGENTINA, en POESIA NUOVA, Italia, en SCRIVERE, ITALIA, etc.

Păun Cornelia está presente en los famosa enciclopedia de los mejores-poemas de los poetas del mundo USA, "ANTOLOGIA MUNDIAL DE POESIA" "ARTE POETICA", "ANTHOLOGIE POEMES D’AMOUR francófonos" FRANCE, "POETAS SIGLO XXI" - "ANTOLOGIA DE POESIA MUNDIAL", "ANTOLOGIA DE POESIA ESPANOLA", "Antología de la poesía rumana contemporánea" MERIDIAN Letras UNIVERSALE, EPOSS "Antología de prosa cortas rumanas contemporáneas del Mundo", "ANTOLOGIA DEL ESCRITORES DEL MUNDO".

Los poemas en rumano de Dr. Cornelia Paun fueron traduccido y publicado en francés, alemán, inglés, italiano, japonés, ruso, Árabe, portugués, neerlandés, sueco, holandesa, griego, catalán, persiana, turco, polaco, letón, checo, húngaro, serbio, búlgaro, albanesa, esloveno, azerbaiyano, georgiano, aromanian etc. Ha traducido poemas de poetas franceses contemporáneos. Fue redactora de un diario rumano. Ha traducido al rumano en francés, espanol, portugués de la obra de más de noventa autores clásicos y contemporáneos, poetas y narradores

LIBROS DE LITERATURA PUBLICADOS: 1. „El cartero nunca más llama dos veces” o „Sueños...sueños...sueños...”, en rumano y espanol 2. „Η στροφή του πεπρωμένου” / ”La rueda de los destinos” , en rumano y griego.

En curso de aparición: 3. “The transatlantic dream” en inglés; 4. “El laberinto de los enigmas” en espanol.

Păun Cornelia es una profesora con el título de doctor en Robótica industrial (Ph.D) obtenido en 1998 en la Universidad Politécnica de Bucarest con Matrícula de honor. Tiene una maestría en gestión y evaluación de la educación, Facultad de Psicología y Ciencias de la Educación, Universidad de Bucarest, obtuvo en 2002, una maestría en Filología, Facultad de letras en la Universidad de Bucarest y es licenciada en Letras de la Universidad Brasov. Su obra científica es rica y variada, contando con seis libros como autor y más de 200 artículos publicados en revistas de especialidad en Rumania y en el extranjero.

A.T. scriitor, editor, director revistă USA - Colaborarea poetei şi scriitoarei Dr. Păun Cornelia, la publicaţia noastră a fost primită cu mult entuziasm de cititorii şi colaboratorii revistei.

Încă de la primul eseu intitulat „Şocul”, redactorul titular a rubricii „Însemnări” a afirmat că este vorba de „un real talent”.

Subiectul este condus cu o artă deosebită, descrierile sunt simple, dar pline de expresivitate, urmare a unei observaţii atente, care susţine decorul general cu amănunte de înalt rafinament.

Personajele sunt vii, pline de afectivitate, care chiar în împrejurări triste, dure, nu folosesc ameninţarea sau tăişul ascuns al răzbunării; lăsă pe cititor să tragă singur concluzia, ca o lecţie pentru viaţă.

Poezia ei, cu subiecte ancorate în realităţile cotidiene, în vise, speranţe sau dezamăgiri, trăieşte prin valoarea artistică şi prin mesajul transmis. Poeta cucereşte pe cititor prin mesajul transmis; versurile sunt expresia unei măreţii a mărturisirii.

Opera ei izvorăşte dintr-o simbioză, o îmbinare armonioasă a preocupărilor sale: ştiinţele exacte cu cele umaniste. ”

POSTFAȚĂ

Dan Costinaş, romancier și traducător, noiembrie 2014“Pentru un scurt moment, poţi fi un mare rege, / ... / Într-o singură clipă, poţi să pierzi / Totul, puţin sau nimic...” Aceste versuri din finalul poemului "Timp", semnat de autoarea volumului de faţă, mi-au venit în minte imediat după ce am terminat de citit povestirile.

Cornelia Păun Heinzel, la gentilissima dottoressa, remarcabilă reprezentantă a generaţiei de scriitori-kamikaze ‒ cum altfel aş putea să-i numesc pe cei care mai scriu poezie ori proză într-un an 2014 sfâşiat la propriu de o criză mondială fără precedent şi, culmea, apoi o publică nonşalant ? Să fie doar o dovadă de clasică temeritate sinucigaşă, de sacrificare a luptătorului într-o acţiune surprinzătoare de atac ?! Sau vorbim despre un autor-kamikaze ~ vântul divin care aduce o adiere de elegantă normalitate într-o lume tot mai sumbră, egoistă şi grăbită !?

Agreabilă povestitoare, doamna Păun Heinzel se aventurează într-un tip de literatură foarte alunecos, proza scurtă fiind un exerciţiu complicat de libertate imaterială, în condiţiile în care libertatea este ea însăşi un concept complex şi extrem de încâlcit. Se aventurează, dar ştie să-şi dozeze aceste sentimente într-un mod firesc şi natural, operând concomitent atât cu instrumentele specifice poetului, cât şi cu cele ale prozatorului.

Aquellos que no recuerdan el pasado, están condenados a repetirlo. (Cei care nu-şi amintesc trecutul sunt condamnaţi să îl repete.) - scria, în " Viaţa raţiunii", la început de secol XX, filosoful şi omul de litere american de origine spaniolă Jorge Santayana y Borrás, cu mai bine de un deceniu înainte de izbucnirea crizei care a condus la declanşarea Războiului Naţiunilor şi ulterior la ascendenţa regimurilor politice degenerate, bazate pe fascism, nazism ori bolşevism timpuriu.

Cei care nu-şi amintesc trecutul sunt cei care nu-şi amintesc istoria şi erorile ei. Numeroase, dar şi extrem de grave erori: amprentele lăsate de un sistem politic bolnav asupra societăţii, anii în care, siliţi la tot felul de privaţiuni materiale, oamenii începuseră să nu îşi mai găsească compensaţia nici măcar în plăceri de ordinul spiritului. Riscul de a cădea într-un somn al raţiunii, acela care naşte monştri, era real şi plutea ameninţător în ultimii ani de dictatură. Va fi nevoie, probabil, de alţi o sută de ani pentru cicatrizarea rănilor produse în acea jumătate de veac de totalitarism, iar sângele otrăvit de regrete tardive pentru răul făcut va continua să picure încă multă vreme după aceea.

Nu trebuie să uităm, sub nicio formă, de barbaria unui sistem care, sprijinit de un puternic aparat represiv, a guvernat prin genocid împotriva unor clase sociale, promovând o ideologie atee şi fluturând modelul utopic al unei societăţi egalitare. Crime sângeroase, înfăptuite pe pământ românesc în plin secol XX, în numele unei uri fără temei şi fără raţiune.

Doamna Păun Heinzel nu ne lasă să uităm ororile şi frica trăite; iertăm, dar nu uităm - pare a fi mesajul şoptit printre rânduri generaţiei foarte tinere. Luaţi aminte şi nu mai permiteţi o tragedie similară!

Când spui Cernăuţi, când spui Bucovina, n-ai cum să nu te gândeşti la Gala Galaction, la Ciprian Porumbescu, la Sextil Pușcariu şi, nu în ultimul rând, la Eminescu, elevul cărturarului Aron Pumnul la gimnaziul german din Cernăuți; mai curg şi astăzi, după aproape 150 de ani, "Lăcrimioare... la mormântul prea-iubitului lor profesoriu"

În cânturi răsunânde, suspine-armonioase, / Colo, în Eliseu!...

Broşura conţine ofranda a şapte "învăţăcei gimnalişti" şi include poezia La mormântul lui Aron Pumnul, semnată: M. Eminoviciu, privatist.

Precum Câmpiile Elizee odinioară, Cernăuţiul este un tărâm paradisiac, de la capătul lumii, în care se odihnesc, după moarte, suflete eroilor şi ale tuturor oamenilor virtuoşi. ”

Criticul ar trebui să descrie, nu să prescrie, spunea odată Eugène Ionesco (am ales, aici şi acum, ortografia franceză, aşa cum a fost el înregistrat in anul 2009, post-mortem, ca membru al Academiei Române).

„ Haremul„ – povestire, cu naraţiune condusă şi dozată cu multă dibăcie; flashback-uri, insinuări, fraze sau gânduri neterminate – foarte inspirat plasate în text, conturează imaginea unui “harem” caricatural, dar verosimil în acelaşi timp.

În cele câteva rânduri de mai sus, nici nu am descris şi nici nu am prescris. Vă invit să consideraţi cuvintele mele doar simple « Note de călătorie » prin labirintul povestirilor doamnei Cornelia Păun Heinzel. Dacă le citiţi înainte de a savura povestirile, consideraţi-le o recomandare călduroasă de lectură, iar dacă le citiţi ulterior, luaţi-le drept o invitaţie la meditaţie profundă, de recitire a "textului" inserat printre rândurile distinsei autoare.

Emanuel Stoica - scriitor Suedia: „ Dintr-o perspectivă nuanţată, a celui familiarizat cu anumite etape din istoria recentă a României, proza doamnei Cornelia Păun propune radiografia fracturilor unei lumi agresate, care îşi pierde valorile prin contaminare cu răul absolut. Universul devine astfel un spaţiu al alienării, un ospiciu, un laborator al demonilor, în care singura reţetă eficientă pentru succes este o combinaţie între prostie şi furt, cărora li se adaugă, de la caz la caz, o cantitate potrivită de dezonoare. „Cu inteligenţa nu mai faci nimic în ziua de azi! Nici cu cinstea!” (Florica, în „Ultimul drum”).

Naraţiunea cu un pronunţat caracter psiho-social pare a fi inspirată din întâmplări reale iar cititorul conştient de acest aspect se găseşte, fără veste, în situaţii similare uneia ipotetice, absurde, în care ar fi martor la suferinţa unui ochi în care stă înfipt un cui ruginit.

Autoarea admninistrează cu originalitate ceea ce s-ar putea spune că sunt trei episoade terapeutice, un fel de exorcizare prin arătarea cu degetul a acestui demon al răului, operaţiune personificată de cele trei texte a căror cheie pare că se află în proza „Dragoste la Cernăuţi”. Dintr-o lume având la temelie ierarhii morale şi sociale autentice (în care existau şi tradiţii, etichetă, în care generaţiile care purtaseră frac şi joben se pregăteau să predea ştafeta celor tineri), personajele sunt târâte de tăvălugul evenimentelor istorice, într-un iad existenţial la baza căruia se află o ideologie căreia, pentru a acţiona, nu îi este necesară nicio motivaţie comprehensibilă prin prisma sistemelor de referinţă ale victimelor, însă, nici prin prisma cititorului, prezumat a fi, mai degrabă, nu doar un martor oarecare ci unul direct interesat de finalitatea acestei vivisecţii. Practic, demonii aşezaţi sub cuţitul prozei doamnei Cornelia Păun sunt contemporani cu noi. Ei nu sunt doar argumente în sprijinul aserţiunii darwiniste potrivit căreia nu supravieţuieşte cel mai inteligent ci acela care se adaptează mai repede. Prezenţa lor atât de vie, activă, pestilenţială, se conturează, mai curând, ca un avertisment pentru cei care ar putea avea naivitatea să nu se teamă, să creadă că spiritul uman nu mai poate fi schimonosit de vreo ideologie ori că există vreun areal în care aceste situaţii sunt imposibile. În universurile în care se încearcă ştergerea memoriei şi se impun ideologii cu dreptul forţei, îngerii sunt lăsaţi să respire doar pentru finalitatea unor raţionamente cinice ale diavolului.

Oare cum ar putea fi primită,această lume, de cititorul aparţinând unui spaţiu cultural complet diferit, peste care nu s-au abătut astfel de intemperii istorice ? Pură ficţiune, ar putea concluziona acesta din urmă, fiindu-i dificil de crezut că există posibilitatea reală a reducerii fiinţei umane, a spiritului, la asemenea dimensiuni. Aşa ar fi crezut, probabil, şi personajele care au inspirat-o pe autoare, probabil chiar doamna Cornelia Păun ar fi putut privi aşa, dacă nu ar fi existat momentul istoric real în care, pe străzile capitalei României, în anii 90, s-a strigat „Moarte intelectualilor!” şi „Noi muncim, nu gândim!”.

Ar fi prea mult, totuşi, să credem că această societate a devenit un fel de teren otrăvit ireversibil, total, cu ceea ce era odinioară celebrul insecticid DDT, unde nu se mai poate respira. Dragostea este elementul care a conservat umanitatea şi cu ajutorul căreia a supravieţuit ceea ce trebuie să devină un nou început, chiar în condiţiile unui peisaj în care se face trimitere la grotesc şi este evocat „Infernul” lui Dante Alighieri. „Căci orice floare îţi dezvăluie privirii, dacă o studiezi cu atenţie, miracolul ei. Chiar dacă este o simplă buruiană...” (Şocul)

Paul și Isabela sunt, în contextul dantesc din Şocul, un studiu de caz despre naturala aspiraţie către normalitate, despre direcţia din care vin şi spre care se îndreaptă energiile regeneratoare, recuperatoare ale firescului. Dar, mai ales, despre preţul acestei repoziţionări a lumii româneşti post totalitare şi despre generaţia care îl plăteşte. Vampirii ideologici şi fantomele trecutului joacă în continuare un rol important. Moartea tinerilor, însă, am putea să credem că este, dintr-o perspectivă strict scenaristică, un act ostentativ, un semnal de alarmă. La fel ca în viaţa reală, nu învinge întotdeauna doar binele. Totuşi, tragedia are o latură pozitivă. În paralel cu cei schimonosiţi ireversibil, sunt vizibili oamenii care încep să mai creadă în poveşti, indivizii ale căror idealuri lor nu se hrănesc cu suferinţa celorlalţi. Iată, într-o interpretare subiectivă, ipoteze despre frumuseţile şi sensurile noi pe care acest tip de abordare narativă le poate isca, „arghezian”, din bube, mucegaiuri şi noroi. Dar, substratul optimist cel mai puternic al demersului prozatoarei Cornelia Păun constă în însăşi abordarea literară a unei problematici cu implicaţii de asemenea anvergură. În toate epocile, fiecare societate are, pe tărâmul artelor, martori al căror produs intelectual este un medicament amar dar necesar. Iată, în proză, doamna Cornelia Păun şi-a asumat acest rol faptic, cu curaj, nu doar încununat de succes ci şi de o energie creatoare care implică, alături de talent, foarte multă determinare.

Mihai Horga, poet, în Revista „Singur” : Fidelă acestui gen,autoarea, mi-a produs-ca să folosesc titlul, un irefutabil șoc,mai rar întâlnit. Cufundându-mă în lecturarea textului captivant, nu am regretat...

Jungla de beton a orașelor,întrece cu mult, în cruzime pe cea a animalelor,care ucid instinctual, pentru hrană și numai cât e necesar. Este un adevăr inconturnabil...dar,să ne întoarcem la maculata junglă a Bucureștiului de după nebuloasele vremuri ale ,,involuției'' din 89, în care,omul simplu este sacrificat de către șacalii mafioți imobiliari fără scrupule,servitori ai zeului BAN,apăruți în vidul legislativ când mizeria umană iese la suprafață precum otrava din rană,infectând societatea umană debusolată.

Un cuplu tânăr - Paul și Isabela,își caută o casă pentru cuibul lor de fericire,urmărind oferte,variante,căi de rezolvare,după modestele lor posibilități financiare... Dar, fericirea de a găsi casa mult visată, are și reversul ei-nefericirea întrucât intră în moara de măcinat nervi,în hățișul coteriilor acestor indivizi venoți, care le vând o casă-fantomă și care le devine mormânt,fiind uciși în somn, enigma plutind ambiguu...

Autoarea acestei terifiante povestiri,încearcă și reușește să ne țină cu sufletul la gură,dovedind un real talent,dozând crescent misterul până la finalul inefabil, nedrept. Citit cu interes,fără a divulga totul...