Versurile diamantine  ale poetului și dramaturgului ALFREDO CERNUDA

DR. CORNELIA PĂUN HEINZEL 

    Formațiunea noastră profesională,  activitățile zilnice își pun amprenta asupra  tuturor lucrurilor pe care le realizăm, indiferent de domeniul căruia îi aparțin. Acest  aspect poate conduce la inovații neașteptate, la creații unice, originale. Un astfel de exemplu este poetul, dramaturgul, actorul de teatru, film  și televiziune spaniol  Alfredo Cernuda, cu  poeziile sale  delicate, sensibile, scrise într-o manieră inedită, rezultat al personalității  sale complexe, deosebite care poate  jongla  minunat și firesc,  cu cuvintele, cu filmul video, cu imaginile, cu muzica, cu versurile proprii . Lansarea volumului său de versuri "En la voz de tus brazos habito"  la Madrid, în luna februarie este un eveniment  mult așteptat și remarcant  pentru  literatura internațională.

      Alfredo Cernuda este unic în poezia de dragoste contemporană  prin   capacitatea de îmbinare a sentimentelor de o înaltă gingășie sufletească  în formule interesante, care practic îl reprezintă, îl definesc, prin diverse și spectaculoase fațete.  Delicatețea  poeziei  se împletește desăvârșit cu sensibilitatea imaginilor diafane create, cu muzicalitatea  versurilor, înșiruite ca niște mărgăritare într-un șirag prețios cu care se sincronizează perfect .

        De-a lungul anilor, Alfredo Cernuda a scris scenarii ca dramaturg. Prima sa creație a fost “LEONOR DE AQUITANIA“ , care a fost prezentată în întreaga Spanie și a avut recenzii excelente. A scris apoi “OJOS DE NIEBLA“ și  “SOLEDAD NO ES UN NOMBRE DE MUJER“ .  Pentru nuvela sa “EL SOÑADOR AJENO“,  aflată la a treia ediție, i-a fost acordat  premiul “VAQUEIRO DE HONOR“ în  2010 . O altă creație de succes  a dramaturgului  este  “LA AMANTE IMPERFECTA“. Lecturând  operele sale,  ajungi  imediat, involuntar la concluzia că, activitatea în teatru, film și televiziune a actorului și scenaristului Alfredo Cernuda s-a armonizat și împletit perfect  totdeauna cu cea de dramaturg, scriitor și poet.    

Dincolo de ochii tăi

Alfredo Cernuda ,

Traducere Dr. Cornelia Păun Heinzel

Eu nu sunt ceea ce vezi.
Dincolo de ochii tăi
Eu sunt un copil și
Eu nu regret luna
verile scurte sau toamna,
liniștea spațiile tropicale, imaginate
pentru a menține fețele pline de iubire care nu mai revin.
Poate am murit de atâtea ori ,
Mi-e dor de sentimentele fără reflecție.
Dar dacă vine liniștea , cresc limitele mele,
acolo mă duc râurile sălbatice
și pietrele, calde încă de la apariție .

Eu cânt pentru că eu sunt un copil și nu regret luna.
Dincolo de ochii tăi
eu te îmbrățișez cu cuvintele mele ,
versuri care nu vor exista până diseară
atunci când îmi voi închipui mările și mai frumos.
Am îmbrățișat ridurile apărute pe frunte
alungând trupul de care nu-mi mai amintesc.
Acum, închide ochii și uită-te la mine,
Eu nu sunt ceea ce vezi.

Ce orb poate judeca nedrept ochiul ...    

În interiorul măslinei

Alfredo Cernuda ,

Traducere Dr. Cornelia Păun Heinzel

În interiorul măslinei

nopțile de somn,

Nu sunt distanțe în tăcere.

Nu sunt lacrimi care își irită frunzele

sau agonie, în efortul său.

Găsește-mi pe fața  îndurerată

în culori de iarnă, dimineața.

Uită-te la orizontul brațului,

la mărimea nodurilor,  în suspiciunea lor,

faptul numai că pronunț și eu chiar tremur.

Doar visul tău are umbra mea.