BASM

Prelucrare după tableta lui Geo Bogza.
Pentru Tudor Gheorghe.

A fost un timp cînd Dumnezeu
Umbla cu Sfîntul Petre,
Ca doi moşnegi, gîrbovi, la greu
Abia păşind pe pietre,

Cu braţu-n sprijin pe toiag
Şi cu sandale rupte,
Pe-acest pămînt, pe-acest meleag,
Însîngerat de lupte.

Iar la căderea nopţii reci
Băteau în cîte-o poartă,
Şi, dînd de oameni mai zevzeci,
Erau goniţi cu ceartă.

Li se-ntîmpla de multe ori,
Dar într-un rînd, pe cîmpuri,
Căzu o rupere de nori
Şi-o ploaie cu stropi-sîmburi.

Veşmintele li s-au udat.
Răzbat cu greu pămîntul
Şi, rătăciţi, ajung în sat,
Şi Dumnezeu, şi Sfîntul.

Abia au îndrăznit sfioşi
Să bată cu toiaguri
În prima poartă: cîini focoşi
S-au repezit din praguri,

Să-i sfîşie. Numaidecît,
O voce bărbătească
Întreabă cine-i şi atît,
Să poată să-i primească.

Sfinţii răspund:- Noi, oameni buni!...
Omul cu voce joasă
A potolit zăvozi nebuni
Şi i-a poftit în casă.

Unde nevastă şi copii
Stau somnoroşi deoparte,
Abia treziţi din paturi şi
Primind porunci în parte.

Dar cu blîndeţe, rău deloc:
- Mario - ia mai pune
Cîteva vreascuri peste foc,
Că s-au făcut tăciune.

Şi, Tudora, din puţ s-aduci
Doniţa, ochi, cu apă,
Iar tu, Ileano, adă nuci,
Oala cu vin şi-o ceapă.

Poate vreţi lapte? Tu, ăl mic,
Adă o oală plină.
Să v-aduc pîine, unt, şorici,
Cîrnaţi, jumări, slănină...

Şi le-a... turnat de s-au spălat.
Ştergare albe puse.
Spre răsărit s-au închinat:
-...Pentru belşug, Isuse.

I-a ospătat, i-a primenit,
În paturi să se culce...
În zori de zi, i-a omenit
Cu unt şi lapte dulce.

Le-a pus în traistă mere mari,
De le-a stîrnit mirarea,
Niscaiva pere, prune tari...
Drum bun! i-a fost urarea.

Şi cum ieşiră Ei din sat,
Îl roagă Sfîntul Petre
Pe Dumnezeu, îngenuncheat,
Aşa moşneag, pe pietre:

- Doamne, te rog, să faci ceva
Pentru asemenea oameni.
Că mare e puterea Ta,
Ceva în ei să sameni...

- Şi ce-ai vrea Sfinte Petre? Le-aş
Da, dar au de toate -
Şi i-ai văzut - nu-s nevoiaşi...
Vrei să le dau palate?

- Mărite Doamne, fă ceva,
Fă-i ca să-şi vadă-o dată,
Chiar sufletul, de s-ar putea!
- Cum, Petre? Niciodată!

- Da, Doamne, sufletu, ca har,
În veci de veci să-l poarte...
Cum Noi vedem, desigur, clar,
Plopul acel", departe.

- Bine. Voi face. Nu e greu.
Fac voia Dumitale...-
Şi-ngînduratul Dumnezeu
Privea la sat, în vale.

Iar dup-un timp, din acel rai
De oameni, strămoşescul,
Se naşte, geniu rar, Mihai,
Poetul Eminescu.

Savin Badea

Tableta

Pe vremea cînd Dumnezeu umbla cu Sf. Petru, pe pămînt, într-o noapte ploioasă, au ajuns la marginea unui sat şi abia au îndrăznit să bată cu toiagul în prima poartă. Cîini mari s-au repezit să-i sfîşie, dar numaidecît s-a auzit un glas bărbătesc întrebînd:
- Cine bate?
- Oameni buni!
Atunci omul, potolind cîinii, i-a poftit în casă, unde nevasta şi copiii abia se trezi din somn, şi a început a da porunci, dar cu blîndeţe:
- Mario, ia mai pune cîteva vreascuri pe foc. Tudore, dă fuga la fîntînă după o ciutură de apă proaspătă. Ilenuţă, ia vezi de o oliţă cu lapte proaspăt.
Şi le-a dat să se spele şi să se şteargă cu ştergare albe şi i-au ospătat şi i-au dus să doarmă într-o odaie în care mirosea a gutuie şi busuioc...
A doua zi dimineaţa iar le-a dat să se spele, i-a ospătat şi le-a pus în traistă nişte mere cum nu mai văzuseră şi le-a urat drum bun.
Şi cum au ieşit din sat, Sf. Petru a început să se roage de Dumnezeu:
- Doamne, fă ceva pentru oamenii ăştia, că tare ne-au primit frumos!
- Ce-ai vrea să fac Sf. Petre, c-ai văzut că nu erau nevoiaşi.
- Doamne, fă ceva să-şi vadă măcar o dată sufletul!
- Să-şi vadă sufletul spui Sf. Petre?
- Da, Doamne, să-şi poată vedea sufletul, aşa cum vedem noi plopul cel de-acolo!
- Bine, Sf. Petre, a răspuns Dumnezeu, privind gînditor la satul din vale.
Iar după o vreme, în neamul acela de oameni s-a născut Mihai Eminescu.

Geo BOGZA